Am avut întotdeauna probleme cu urările. Cu mesajele clasice de ”Sarbatori fericite”.
Îmi plac, mi-e drag să imi exprim gândurile pentru și față de alte persoane, dar creierul meu nu-mi dă voie să fac asta când TREBUIE. Ci când SIMT.
Îmi place să-mi exprim gândurile față de cei din jur, dar creierul meu funcționează după alt tip de logică. Nu reacționează bine la „trebuie să faci asta acum”. Reacționează la „acum simt să fac asta”. Diferența dintre cele două e mare și nu se vede din exterior, dar în interior produce un blocaj real. Și se traduce în imposibilitatea de a formula ceva onest atunci când tot contextul îmi spune că urarea e obligatorie.
Am aflat anul acesta că presiunea asta pe care o resping automat, instinctiv, are explicații clare în psihologie. Și mă bucur că acum înțeleg mai bine ce și de ce mi se întâmplă, dar nu mă ajută cu nimic în momentele cheie. Cum ar fi… Crăciunul. Când toată lumea trimite mesaje, când inboxul se umple, când toți așteaptă reacții rapide, mesaje coerente, urări frumoase.
Au trecut toate cele 3 zile de sărbătoare și freeze-ul meu cognitiv pur și simplu nu mi-a permis să-mi articulez gândurile, să fac urările pe care aș fi vrut să le fac.
Așa că fac acum ce pot eu mai bine.
Adică revin cu întârziere, dar și cu încredere și vulnerabilitate. Scriu acum când simt că pot formula ceva care să nu sune “mecanic. Încerc să repar din mers ceea ce nu am reușit la timp ”fabricat”.
Sărbători fericite și zile binecuvântate, tuturor! Pace în suflete și liniște în mințile agitate de viața aceasta care se-ntâmplă pe repede-nainte. Zâmbete pe fețe și emoții în toate amintirile pe care le creați. Sănătate, sănătate, sănătate. Pentru voi, ai voștri și lumea-ntreagă.
Și nu în ultimul rând, să vă fericească universul cu oameni în viețile voastre care să vă înțeleagă, să vă accepte și să vă iubească așa cum mă-nvăluie pe mine, ai mei.
Să aveți în jurul vostru oameni care nu vă cer să fiți altfel decât sunteți. Oameni care nu măsoară valoarea unui mesaj după minutul în care a fost trimis. Oameni care înțeleg că unele gânduri au nevoie de timp.
P.S.: Recunoștință pentru toți cei ale căror mesaje din 25 vor primi răspunsuri întârziate de la mine pentru a nu știu câta oară.