Am tendința să scriu greu. Nu. Adică scriu ușor, dar complic textele. Nu voit. Așa gândesc, așa redau.
Mi-s alambicată.
Exact ce ziceam.
Așa că azi iau o pauză de la scriitura mea obișnuită și vreau să analizez un pic o temă mai pământească. Pentru că topicul despicat e foarte aproape de pământ.
Un subiect cu picioarele pe pământ.
Care-i, dom’le, treaba asta cu gambele groase? Ce sunt, de ce sunt, de ce le am și chiar sunt 100% confortabilă cu ele, în pielea mea?
Iată câteva întrebări pe care n-am îndrăznit până acum să mi le adresez, pentru că mă temeam că n-o să-mi placă deloc ce am de spus.
Și totuși, iată-mă!
Au trecut ani, am mai crescut și eu, m-am cunoscut la nivel ceva mai personal și cred că sunt gata să adresez elefantul din camera mea.
Ce sunt gambele, știe mai toată lumea (eu am dubii c-ar fi așa, dar vine sfârșitul anului, vreau să închei pe pozitiv). Ce nu știe toată lumea, este că gambele astea diferă de la om, la om. Nu există o matriță în care-ți sunt puse gambele la naștere, cu speranța că o să ai tu grija de ele să nu deraieze de la formatul inițial.
Câți oameni, atâtea gambe, cum îmi place mie să zic!
Ei bine, dintre toate miliardele de gambe din lumea asta terestră, ale mele sunt din alea care dau bătăi de cap. Tind să cred că mi-au fost atribuite pentru a mă echilibra un pic . Mult visătoare, și mai multă gambă, ca să mă țină ancorată. Multă timiditate, și mai multă gambă ca să fiu totuși bine pe picioarele mele. Ați prins ideea.
Ce sunt gambele groase?
Uite asta e o întrebare la care-aș vrea să văd ce-ar răspunde Chat GPT.
Așa că, ghici ce?!
Citez:
„Gambele groase, adesea considerate un semn al robusteții și al unei constituții viguroase, pot fi rezultatul unei combinații de factori genetici, stil de viață și activitate fizică. De exemplu, persoanele care se dedau frecvent antrenamentelor de forță sau care practică sporturi precum ciclismul sau alergatul, tind să dezvolte o musculatură mai proeminentă în zona gambelor. Pe de altă parte, uneori, gambele groase pot indica o predispoziție genetică sau, în anumite cazuri, pot fi legate de afecțiuni de sănătate cum ar fi retenția de apă sau anumite dezechilibre hormonale. Este important să se realizeze o distincție între masa musculară sănătoasă și acumularea de grăsime sau alte probleme de sănătate, pentru o evaluare corectă și o abordare corespunzătoare.”
Acum că am o formulare oficială și „AI curated”, pot trece mai departe la a răspunde următoarei întrebări:
Ce fac eu cu gambele astea groase?
Mă deplasez.
Până recent, cu gambele astea groase făceam nervi. Îmi făceam nervi. Ba că nu se fac cizme pentru de-alde astea ca mine. Ba că se așează blugii nu știu cum. Ba că …. ba că ….
Totuși, am reușit să reduc concluzia-mi personală la ceea ce este cu adevărat important.
Cu gambele astea groase fac ce nu aș putea să fac dacă nu le-aș avea.
Adică să mă deplasez pe picioarele mele, indiferent de cum mi se-așează blugii sau că nu pot încălța cizme.
Viața se vede drăguț și din teniși!
Totuși, chiar dacă am schimbat optica, nu înseamnă că am eliminat provocările. Ele există. Sunt reale.
De la dificultatea de a găsi cizme potrivite, de a îmbrăca anumite outfituri sau de a purta șosete lungi și până la vârtejul de stereotipuri care te încadrează nemilos fie la ”Faci sală în exces”, fie la ”Uite cine rupe fast food-ul!”, nu e cale lungă. Oh, draga noastră societate, cu standardele ei! Un lucru chiar l-a clarificat bine. În vocabularul judecăților autohtone de valoare nu există nuanțe.
În schimb, există niște părți bune.
Pe principiul rău cu rău, dar mai rău e fără rău, stabilitatea pe care o oferă aceste „ancore” personale în vânturi puternice, capacitatea de a face față cu grație coborârii abrupte dintr-un autobuz supraaglomerat, sau puterea de a te impune în mulțimea de la concerte reprezintă avantaje chiar acceptabile.
Nu știu dacă sunt 100% confortabilă cu mine însămi, dar nici nu știu dacă asta este relevant în condițiile în care de fel nu sunt o persoană expansivă, exuberantă.
În schimb parcurg zi de zi procesul continuu al dragostei și acceptării de sine, ceea ce vă doresc și vouă!
Și o să vă doresc ceva mai concret, cu câteva observații/sugestii pe care mi le-am notat (în telefon)/adresat la persoana a II-a singular, știind că îmi va prinde bine să le recitesc, să mi le însușesc.
Citez.
”Elena, primul sfat: Pantalonii. Dacă găsești unii care se potrivesc, cumpără-i în toate culorile. Serios, toate. S-ar putea să nu mai găsești vreodată așa ceva. Caută modele cu talie înaltă și croi drept, care să-ți echilibreze silueta. Completare: pantalonii evazați sunt prietenii tăi. Fuste? Absolut! Alege-le pe cele în A! Trust me. Și, bineînțeles, chiar dacă pare im-po-si-bil, cizmele sunt o opțiune – doar caută-le pe cele extensibile sau cu șireturi. Sunt cadoul personalizat al universului pentru tine.
Acum, hai să trecem la self-care… Exercițiile fizice sunt bune, dar nu pentru a-ți face gambetele să dispară (spoiler: nu vor dispărea), ci pentru a te simți puternică și sănătoasă. În plus, masajele regulate pot ajuta la tonifierea pielii și la reducerea senzației de greutate. Nu mai procrastina! Combină-le pe astea două!
Și, mai presus de toate, acceptarea de sine. Ești unică. Gambele astea, așa cum sunt ele, te poartă, te susțin, te propulsează în lume. Sunt ale tale, parte din povestea ta. Învață să le iubești, să te mândrești cu ele. Îmbrățișează-le cu toată inima ta. Chiar dacă sună nepotrivit și siropos. Și nu mai pune botul la toate glumele proaste. Nu merită!”