Au trecut mai bine de două luni de la tarta cu lămâie care mi-a schimbat complet poftele de dulce.
Și nu mă pot eu teleporta din Tazlău, direct în București, pe străduța de lângă Arena Națională, unde este locul de baștină al micilor mele plăceri vinovate, pufoase și delicioase, dar pot scrie despre ele. Că poate ațâț pe cineva care s-o duce pe acolo să se înfrupte fără frică și-o să se gândească și la mine.
Așa… Pe Cernăuți 14, colț cu bunul gust, este un locșor mic și simpatic, însuflețit de Irina și Cornel Roșu, pe care am avut ocazia să îi cunosc atunci când au acceptat să sponsorizeze o lansare de carte la care lucram, cu un candy bar. Au rezonat cu tema, au stat o noapte întreagă în laborator și au venit în ziua evenimentului cu unele dintre cele mai fine și delicioase prăjituri, printre care și prăjiturica lor mică, Maria, de nici un an.
Îi spune Colecții Dulci. Locșorului. Acolo, sub patronajul rozului pal și-al pasiunii inițiale pentru turtă dulce, sunt etalate felii generoase și monoporții elegante de iubire.
După evenimentul din mai care m-a aruncat fără să-mi dau seama în vâltoarea revoluției propriilor gusturi, am mers direct la sursă și, înainte să părăsesc capitala, m-am mai înfruptat o dată din tartele lor cu lămâie.
A fost petrecere la palat. La ăla gustativ.
Lăsând la o parte toate clișeele nocturne despre dulciuri, voiam doar să las în scris că mă gândesc adesea la tartele cu lămâie de la Colecții Dulci, la crusta lor perfectă, la bezeaua moale și la crema aceea catifelată care te face să te închini în fața zeilor patiseriei. Este genul de desert care îți face mintea să zboare la zile însorite, la emoții fresh și la promisiunea unor momente fericite.
Ce să mai! Atunci când viața le-a dat lămâi, Irina și Cornel au făcut tarte. Și le-au făcut bine, rău.
Totuși, nu este doar gustul care face ca această cofetărie să fie specială. Este și energia locului, o energie pură, optimistă, emanată din sufletele oamenilor minunați care își dedică timpul și pasiunea pentru a crea deserturile de colecție. Există acolo la ei o dimensiune umană și profundă pe care nu ai cum să nu o simți când le treci pragul.
Irina și Cornel nu sunt doar niște cofetari.
Sunt întâi de toate și cel mai important, părinți. Dedicarea lor nu este doar față de arta dulcelui, ci și față de copiii lor cărora le arată prin ceea ce fac că visele pot deveni realitate. Prin munca și pasiunea lor, ei oferă nu doar unele dintre cele mai gustoase deserturi, ci și cele mai valoroase lecții: importanța perseverenței, bucuria de a face ceea ce iubești și puterea de a transforma un vis într-o realitate de succes.
De la mână, pân’ la gură ar fi bine să fie de dus o tartă din aia delicioasă, dar, în lipsă, sunt doar niște cuvinte care sper eu să facă cinste efortului creativ și dulce pe care familia Roșu îl depune în fiecare zi în laboratorul lor de lângă Arena Națională.