La Tazlău a nins recent, așa că am scos la înaintare, plină de entuziasm, puloverele alea groase. Alea moi, în ale căror gulere îmi vâr nasul, în căutare de căldură , confort și parfum. Pe măsură ce le sortam stând pe jos în fața oglinzii dulapului din care le scosesem, mi-am surprins gândul fugind într-o dimensiune clișeu, pe care tind să o evit de obicei.
Suntem pulovere!
Ok, explic imediat!
Piesele acestea de îmbrăcăminte, fie ele produse ale fast fashion sau lucrate cu migală în ateliere de creație, sunt bastioanele noastre textile împotriva frigului, o metaforă vie pentru căldura și confortul uman. Ele învăluie oamenii în căldură și protecție. Exact așa cum facem noi. Când vrem, bineînțeles. Că noi avem judecată și prejudecăți și uităm deseori să o facem, dar, na…
Făcând cale-ntoarsă de la mica mea observație neaoș exprimată, a fi un pulover, în sens metaforic, înseamnă a fi sursă de căldură și confort pentru alții. Mi-ar plăcea să cred că în lumea noastră agitată, unde adesea ne simțim izolați și vulnerabili, eu sunt un pulover bine croit și călduros. Că respect rigorile unui produs calitativ, care poate oferi protecție. La cerere, bineînțeles, că nu se îmbracă nimeni cu forța. Nici în viața reală, nici în analogia mea nocturnă.
Precum puloverele, noi oamenii suntem țesuți dintr-o multitudine de experiențe și sentimente, fiecare fir contribuind la textura și rezistența noastră.
Dacă suntem atenți și analizăm un pic situația, în această capacitate de a „fi pulovere”, găsim echilibrul delicat între a oferi sprijin și a ne păstra propria integritate. Este o artă, aceea de a ști când să fii robust & protector și când să fii subtil & consolator. Și uite-așa, ca un pulover bine croit, ne adaptăm pentru a îmbrățișa contururile și nevoile celor din jur, menținându-ne totodată propria formă și structură.
A fi un pulover, metaforic vorbind, nu este doar despre a purta mohair sau cașmir. Este despre a oferi protecție, a fi un scut împotriva răcelii emoționale care adesea pătrunde în viața urbană. În această epocă a vitezei și a tehnologiei, a fi pulover înseamnă a rămâne uman, a țese relații calde și a oferi confort acolo unde este nevoie și când este cerut.
Ahh, ce text nestudiat! Am scris din nou, despre nimic, de fapt; dar dacă totuși citești rândurile acestea și îți spui ”Ah, băi, chiar, uite că nu m-am gândit la asta, dar și eu sunt un pulover!”, spune-mi ce fel de pulover ești! Ești unul purtat cu regularitate, unul purtat o dată și-abandonat în dulap, unul sobru sau unul plin de culoare?
