Pentru neinițiați, m-am mutat în Tazlău la începutul lui 2017. Oficial. Neoficial, am prins și sfârșitul lui 2016, dar fie. De pe Tinder am ajuns la Tazlău și ce călătorie a tot fost schimbarea aceasta majoră din fata de oraș, în doamna de la țară!
Îmi amintesc foarte clar una din cele mai mari temeri din perioada de început. Mă temeam că nu o să am ce face. Că o să mă plictisesc. Clipa în care am conștientizat că s-a rupt lanțul de iubire cu ieșitul ăla zilnic la cafea, cu fetele, m-a scurtcircuitat de-a dreptul. Clipa în care mi-am dat seama că nu mai hop-țop din scara blocului, direct în club sau restaurant, s-a simțit ca un bolovan pe piept.
Aveam tot soiul de momente în care mă foiam metaforic și făceam a anxietate. Îmi induceam niște stări de parcă insistam să-mi fac tranziția mai grea decât trebuia să fie.
Timpul a trecut, eu și Iosub ne-am căsătorit, am născut-o pe Ilinca, am și fost plecați din țară o perioadă. Vreun an. În UK. Cu copil mic, cu tot.
Abia după ce ne-am întors am început să simt că relația dintre mine și Tazlău s-a consolidat și a căpătat maturitatea aia care transcende îndrăgosteala de frumosul evident al locului. Adică da, între mine și satul acesta a fost dragoste la prima vedere. Pentru că păduri, râu, priveliști și detalii care îți taie răsuflarea. Însă doar după revenirea noastră acasă, în 2019, m-am implicat total în a mă asigura că legătura cu Tazlăul este una puternică și sinceră.
Așa am început să descopăr comori ascunse precum minunățiile din paie împletite e I. I. Marian, târgul din fiecare duminică dimineața, de la Frumoasa, locurile perfecte pentru plajă și picnic de-a lungul râului, gălăgia tradițională și înfiorătoare a cetei care la începutul fiecărui nou an, pe 1 ianuarie, cu noaptea în cap, merge spre pădure ca să alunge ”spiritele rele”, păturile de leurdă care acoperă pădurea când vine primăvara cu adevărat…
Și lista continuă și adaug pe ea cea mai recentă minunăție pe care am apucat să o experimentez aici, în zonă.
Retro Disco Nights – un mini festival de muzică retro, organizat de Asociația NOI – Dezvoltare, Progres, Comunitate, în Nechit, Borlești.
Ha! Și-acum mă umflă râsul de cum făceam eu vâlvă în sufletul meu acum vreo 5 ani, la perspectiva monotoniei ce credeam c-o să mă doboare, fără să știu că aveam să mă zbengui fără opreliști pe Coco Jambo, Andre și I’m lonely, lonely, looonely, pe pajiștea din Nechit, înconjurată de niște tineri de-ai locului, atât de mișto și implicați.
Pe 21 și 22 iulie a avut loc a treia ediție a acestui eveniment. A avut și cauză nobilă la bază. A avut și luminițe boeme, scenă cu decor din CD-uri, litere volumetrice retro, food trucks, un trabant cool, photo cornere cu glob disco, teveu cu mileu și carpetă cu răpirea din serai, face painting, țară, țară, vrem ostași, bătaie cu baloane cu apă și canapeaua din Friends după 3 ani la Borlești, dar cel puțin la fel de drăguță, primitoare și născătoare de amintiri.
A avut fotografi super talentați care nu s-au zgârcit la poze și care au surprins esența aia magică a ce s-a întâmplat acolo, a avut contrastul ăla peeeer-fect între generația old school de la țară și gen Z-erii plini de personalitate și exuberanți, după care nu poți decât să exclamezi melancolic amintindu-ți de propriul suflu tineresc. A fost mixul super delicios de retro-hipstereală, boho-chic și rural-tradițional.
Pentru cei dintre noi care au trecut pragul de treij’de ani, a vedea generațiile tinere implicându-se cu atâta pasiune și dedicare în comunitate, a fost mai mult decât emoționant. A fost dovada clară că tradițiile nu sunt doar cele de odinioară ci și cele pe care le creăm în prezent pentru viitor. Că în ecosistemul de aici, din buza pădurii, valorile și bucuriile simple nu doar că supraviețuiesc, ci prosperă.
Atenție: alertă de romgleză!
Super, mega, local awakening! Asta am simțit. Două zile la rând. Chiar și în această parte a lumii, unde satele astea de le tot menționez eu nu sunt nici măcar niște picături în oceanul destinațiilor turistice, undeva între dealuri, sub cerul înstelat, oamenii au fost aduși laolaltă cu toate diferențele lor, în bucuria comună, universală, pe care muzica și autenticitatea inițiativei au creat-o.
În ciuda a tot ce am crezut și am presupus despre viața la țară, descopăr zi de zi o comunitatea vie, vibrând cu o forță și o vitalitate foarte diferite de tot ceea ce am văzut în anii de viață la oraș.
Retro Disco Nights este, de fapt, o inimă bătând cu forță în pieptul satului tradițional, care generează valuri de schimbare pozitivă în fiecare cătun. Pentru că mă uitam, când eram acolo, în jur și… am văzut cu ochii mei că este o ocazie care generează nu doar motiv de băute, distracție și dans, ci și sentimentul că împreună putem face o diferență.
O experiență pe ritmuri vechi, cu spirit nou, care mi-a demonstrat că viața nu este doar despre locul în care te afli, ci și despre oamenii cu care îl împarți.
Recap Time!
Legendă:
Foto 1: Aici eram eu, cu Iosub și Ilinca, imediat după ce a trecut pe la cortul Mariei Petrariu care i-a făcut cea mai drăguță pictură pe față și înainte de meltdown că voia neapărat să plece cu urechiușele lui Minnie Mouse de la photo booth-ul celor de la Oglinda cu amintiri. Pentru mai multe informații legate de ”Wow, da’ ce s-a îngrășat Elena!”, puteți intra AICI.
Foto 2: Aici sunt urechiușele lui Minnie Mouse.
Foto 3: Aici este una bucată tablou intitulat ”Unitatea Multigenerațională cu Glob Disco”.
În afară de ultimele două fotografii din textul ăsta, toate sunt preluate de pe pagina Asociației NOI – Dezvoltare, Progres, Comunitate și sunt realizate de Cristian Codrescu și Iulian Ionel. Tot vibe-ul acela pe care eu am încercat să îl redau în scris a fost surprins de ei în super, super cadre pe care le puteți vedea AICI.
⬅ Aici este echipa din spatele evenimentului Retro Disco Nights, adică tinerii nemțeni care pot fi intervievați pentru mai multe informații despre proiectele lor și viziunea mișto pe care o au asupra comunității de aici, care pot fi contactați pentru sprijin sau participare la evenimente viitoare, ale căror inițiative pot fi sponsorizate, ale căror cauze umanitare pot fi susținute.
Fainilor!